Istoria frizeriei
Inca din vremuri stravechi aspectul parului a reprezentat o preocupare pentru oamenii de peste tot. Drept urmare, frizerii, sau barbierii cum erau denumiti in trecut au exercitat aceasta meserie din negura istoriei. Chiar daca initial barbatul si-a tuns parul din necesitate, cu timpul felul in care si-a tuns si si-a aranjat parul a evoluat.
Barbatii din epoca de piatra nu aveau de ales, trebuiau sa poarte barba, nu aveau unelte pentru a se rade, nici pentru a se tunde. Insa picturile rupestre atesta faptul ca barbatii isi tundeau barba – ras este mult prea mult spus in aceasta perioada – cu ajutorul unor pietre ascutite. In Egiptul Antic se poate vorbi deja despre moda barbei, majoritatea barbatilor purtau mustata. Mai apoi, ca semn al puterii, regii purtau barba lunga, vopsita in albastru, al carei ingrijire cerea o atentie speciala dar si ustensile speciale.
Cat despre greci, acestia au renuntat destul de repede la purtarea barbei. Plutarh a notat faptul ca Alexandru isi radea soldatii de frica ca dusmanul sa nu ii observe atat de usor. Parul se taia cu ajutorul unor instrumente necunoscute pana in ziua de azi.
De la barbier la frizer. Pe vremuri, barbierul era polivalent – tundea, barbierea si facea pedichiura barbatilor. De-a lungul vremii meseria de barbier a evoluat, acesta nu doar tundea si barbierea ci era un veritabil chirurg care extragea dintii cariati, facea masaje terapeutice, aplica lipitori si prepara medicamente sau tot felul de alifii. Barbierul devine o persoana extrem de respectata. Incepand cu anul 1656 apar primii frizeri si peruchieri in Paris unde acestia creeaza o corporatie. Peruca alungita a lui Louis XIV constituie recunoasterea meseriei de frizer in momentul in care aceasta este ridicata la ranngul de peruca nationala. In aceasta perioada meseria de frizer cunoaste o dezvoltare remarcabila si din ce in ce mai multi adepti. Insa, odata cu izbucnirea Revolutiei franceze epoca stralucitoare a coproratiei se incheie. Autonomia meseriei de frizer apare abia in secolul 19. Acesti frizeri nu au inca un salon al lor, se deplaseaza la domciliul fiecarui client in parte. Insa si in ziua de azi numeroase sunt persoanele care prefera coafura la domiciliu. Tot in Franta a aparut obiceiul ca un barbat sa se ocupe de parul unei doamne, numerosi frizeri celebri din acea perioada erau barbati, un trend care conitnua si in ziua de azi.
Statutul de frizer a incurajat un numar mare de persoane sa opteze pentru aceasta meserie, sa isi imbunataeasca metodele si tehnicile de tuns. Intre un frizer si clientul sau se leaga o prietenie speciala, o relatie bazata pe incredere.
In ziua de azi, saloanele de coafura si frizerie au devenit indispensabile. Exista numeroase astfel de saloane in fiecare oras mare, exista chiar si lanturi de saloane de coafura. Chiar si in ziua de azi, frizeria reprezinta o arta care trebuie invatata si insusita in mod temeinic de toti cei care isi doresc cu adevarat sa aiba grija de aspectul barbatilor, aspect pe care acestia din urma il vor afisa in lume.
